Unul din trei copii practică acum un sport

Interviu cu Bartók Attila-Botond, fizioterapeut al programului „Iniţiere în sport”.

Aproximativ 3.600 de copii au ocazia să învețe despre sport prin joacă la Arena Sepsi și la piscina municipală prin intermediul programului „Iniţiere în sport”. Scopul inițiativei, lansată de Primăria Municipiului Sfântu Gheorghe împreună cu Asociația Sportivă Pinguinii Regali, este de a promova un stil de viață sănătos și de a încuraja oamenii să se apuce de sport. În cadrul programului, elevii din toate școlile din oraș, de la grupele mari și clasele primare, pot participa la activități fizice o dată pe săptămână în timpul anului școlar, pot învăța să joace jocuri cu mingea, să patineze și să înoate cu ajutorul unor antrenori și kinetoterapeuți pregătiți. În cea de-a cincea parte a seriei noastre de interviuri, vorbim cu unul dintre fizioterapeuţii programului, Bartók Attila-Botond.

– Spune-ne câteva cuvinte despre tine.

– Mă numesc Bartók Attila-Botond, sunt fizioterapeut la echipa de baschet Sepsi-SIC de 11 ani și lucrez, de asemenea, cu programul „Iniţiere în sport” încă de la început. Programul a început cu antrenori de la toate cluburile sportive din oraș și apoi a venit ideea că ar fi bine să avem o insulă de fizioterapie, pentru că sunt copii cu care ar fi bine să lucrăm în acest domeniu. Aici ne concentrăm mai mult pe coordonarea mișcărilor copiilor, pe îmbunătățirea posturii incorecte și a picioarelor plate. Toată lumea trece prin această insulă, așa că am stabilit o serie de exerciții care sunt benefice pentru toată lumea, nu dăunătoare.

– Ce fel de exerciții li se oferă copiilor pe insula de fizioterapie?

– Încercăm să dăm exerciții jucăușe care să întărească mușchii de bază, să dezvolte coordonarea, echilibrul. Aceste exerciții sunt diferite față de celelalte insule și sunt puțin mai dificile, pe celelalte insule se joacă, se întrec, aici fac lucruri precum cățăratul, târâtul, mersul în patru labe și sunt exerciții în care își scot pantofii și apoi primesc exerciții pentru picioarele plate.

– Ce afecțiuni ortopedice ai întâlnit până acum la copii?

– Pe vremea când eu și soția mea terminam facultatea, am făcut un studiu voluntar în trei școli și am constatat că 75% dintre copii aveau picioarele plate sau gleznele căzute, o mulțime de posturi neglijente și unii aveau scolioză. Lipsa de exerciții fizice este un factor care contribuie la această situație, obișnuiam să umblăm mult desculți, stăteam cu spatele arcuit la școală, iar acest lucru ne lipsește cu adevărat acum. În cazul picioarelor plate, de exemplu, mușchiul nu este dezvoltat sau este prea slab. O mulțime de copii au o postură neglijentă, umerii și capetele lor sunt căzute în față, mulți nici măcar nu știu cum să se îndrepte. Sunt mulți copii care nu se pot târî, de exemplu, nu au văzut niciodată soldați care să se târască. În primul rând trebuie să-i învățăm ce este o târâre de urs, de păianjen, de crab. Ei merg înainte și înapoi în patru labe, nu au puterea de a o face cu greutatea propriului corp, nu se pot mișca, nu știu ce poate face corpul lor.

– Ai observat îmbunătățiri de când a început programul?

– Da, în comparație cu momentul în care a început programul, acum unul din trei copii face un fel de sport. Pe atunci, în clasă încă se făcea distincția între cine juca baschet și cine juca fotbal, acum toată lumea face ceva, fetele joacă baschet, băieții joacă hochei și fotbal, sunt foarte puțini copii care nu fac mișcare, iar eu văd o îmbunătățire în acest sens. Văd o îmbunătățire la copiii mai mari, coordonarea lor s-a îmbunătățit, pot face exerciții mai ușor.

– Ce îţi place cel mai mult la munca ta?

– Îmi place să lucrez cu copiii. În primul rând, încerc să ajut, să evidențiez problemele, la ce trebuie să fie atenți copiii. Pe lângă faptul că îi punem în mișcare și îi facem să se dezvolte, încercăm să îi învățăm și atenția și disciplina. 

– Ai o poveste frumoasă pe care ai dori să o împărtăşeşti?

– Nu mă pot gândi la o poveste, dar simțim că atunci când vin copiii, cred că iubesc acest program, sunt fericiți că sunt aici. Văd că au profesorul lor preferat, insula lor preferată, sportul lor preferat, rămân pe aici. Din nefericire, nu avem foarte mult timp pe fiecare insulă, dar încercăm să facem tot ce putem, să le oferim copiilor timpul necesar pentru a crește, pentru a învăța și pentru a se bucura de venirea în program.

– Mai este ceva ce crezi că este important de menționat?

– Da, am început programul „Csiki Sándor” al Primăriei, în care noi, fizioterapeuții, am evaluat copiii, cred că ar trebui să îl continuăm sau să îl continuăm într-un mod diferit. După evaluările individuale, rezultatele au fost trimise acasă la părinți și unii dintre ei au putut merge la cursuri individuale cu unul dintre fizioterapeuți, dar evaluările au fost în continuare aceleași. Cred că sunt mulți părinți care nu își permit să își ducă copilul la un fizioterapeut pe cheltuiala lor. Aș vedea rostul acestui program în viitor pentru a oferi o oportunitate de a aborda și corecta problemele care au fost evaluate anterior.