Interviu în legătură cu programul Inițiere în sport, partea VII: László Arnold, hocheist profesional

László Arnold, hocheist profesional

– Educație sportivă sub formă de joacă –

Programul pentru copii „Inițiere în Sport” din Arena Sepsi Sfântu Gheorghe a început la 2 octombrie 2017, iar în luna februarie 2018 acesta s-a completat cu cursurile de patinaj. Programul este extrem de popular și în prezent, iar noi prezentăm locuitorilor orașului instructorii care se ocupă de educația copiilor.

În edițiile anterioare ale seriei am discutat cu Dombi Szabolcs, Kovasch Norbert, Farkas Zsuzsanna, Kernászt Huba, Kertész Zoltán și  Petra Knežević Kolarevic. În ediția finală, cea de a șaptea, ne-am întâlnit cu hocheistul profesionist recent alăturat programului, László Arnold.    

Foto: Vargyasi Levente

Spune-ne câteva cuvinte despre tine, de unde provii și cum ai ajuns să participi la program?

-    Mă numesc László Arnold, am 21 de ani, sunt hocheist profesional la Galați, acolo frecventez și facultatea. Am ajuns în programul „Inițiere în sport” prin conducătorul programului, Miklós Ervin, pe care îl cunosc. El m-a rugat să particip în primul rând la programele de după masă, unde ținem antrenamente pentru copii hocheiști. Astfel am ajuns în acest program, pentru că cei care lucrează ca antrenori de hochei, participă și la cursurile de patinaj pentru copii.

Cum ți se pare această experiență, mai ales, având în vedere cariera ta de hocheist profesionist?

-    A fost o experiență foarte interesantă, înainte de asta nu am lucrat niciodată cu copii atât de mici, cărora chiar și legarea patinelor a fost o noutate. A fost interesant să văd pe fața fiecărui copil cât de mult le place să patineze. Și eu mă simt foarte bine în această situație nouă, mult mai bine decât mă așteptam, dar câteodată poate fi și obositor (zâmbește).

Ce noutăți a însemnat pentru tine această experiență, ce ai învățat din ea?

-    Am învățat că trebuie să ai răbdare cu micuții, această educație e diferită față de antrenamente. Aici nu se poate, și nici nu trebuie să facem progrese mari de pe o zi pe alta, ci trebuie să așteptăm rezultatele cu răbdare, iar ele chiar vin. Eu cred că nu există copil care a plecat de aici fără să se poată ține pe gheață.

Ai putea să ne relatezi o poveste drăguţă, amuzantă sau impresionantă legată de acest tip de muncă, care ţi-a rămas în memorie de când ţi-ai început activitatea?

-    Am avut întâmplări haioase cu aceste conuri portocalii, deoarece pe acelea le ducem pe gheață să se sprijine copii de ele. La început copii spuneau să aducem „berzele roșii” (în maghiară cuvintele „bója” <con> și „gólya” <barză> sunt aproape identice), iar noi nu am înțeles la ce se refereau, până ce am realizat că de fapt cereau conurile portocalii. Acum deja știm din prima ce doresc. 

  Fotó: Vargyasi Levente