Minoritatea romă și piața muncii: cartografierea deficiențelor și barierelor dificil de depășit

MINORITATEA ROMĂ ȘI PIAȚA MUNCII: CARTOGRAFIEREA DEFICIENȚELOR ȘI BARIERELOR DIFICIL DE DEPĂȘIT

"Romii nu lucrează și nu vor lucra" este probabil cel mai larg răspândit stereotip exprimat în interviurile personale, în rândul oamenilor din diferite regiuni și pături sociale. Ceea ce, persoanele intervievate nu realizează este cât de răspândite sunt discriminarea și prejudecățile pe piața muncii. Uneori lipsește chiar și elementarul mijloc de transport în comun care face legătura între așezarea segregată și cel mai apropiat oraș. În ciuda acestor dificultăți, există mulți romi care găsesc oportunități de angajare și beneficiază de eforturile convergente ale diferitelor părți interesate, care depășesc barierele și deschid calea pentru integrare.

Există multe tipuri de bariere pe piața muncii – de exemplu dezvoltarea econimică și socială în ansamblul ei, lipsa locurilor de muncă, diferențe între regiuni, cerințe educaționale pentru locurile de muncă disponibile, dar în privința romilor mult mai dificil de aobrdat sunt problemele legate de tratamentul discriminatoriu  al romilor din partea instituțiilor și oficialităților, ignoranța, în cazurile cele mai rele hărțuirea și nu în ultimul rând discriminarea ”soft”, practicată de angajatori și colegi, adeseori ducând la excludere.

Cartografierea deficiențelor și modul de depășire a barierelor a reprezentat una dintre abordările-cheie în proiectarea și lansarea activităților Programului Transnational Dunărea 2014 – 2020: Schimbarea discursului, schimbarea practicilor: Romii ca resursă umană (RARE). Harta deficiențelor, elaborată ca activitate în cadrul proiectului, s-a axat pe provocările-cheie pe care le întâmpină instituțiile și serviciile publice în stimularea activării pieței muncii pentru romi și pe evidențierea deficiențelor procedurale și instituționale. După cum am ilustrat în Figura 1, situația concretă a oamenilor depinde de numeroși factori și bariere structurale. Orice solicitant de loc de muncă dintr-un mediu defavorizat relaționează cu diferite instituții și servicii publice și se confruntă într-o oarecare măsură cu anumite dificultăți. Cu toate acestea, în realitatea socială, vedem că multe intenții bune eșuează din cauza lipsei de atitudine sau chiar a ostilității dintre principalele părți interesate la nivel local.

Din această perspectivă, părțile cheie interesate sunt instituțiile europene, statul și agențiile pentru ocuparea forței de muncă, primăriile, partidele politice, recuperatorii, angajatorii, finanțatorii internaționali/ naționali, actorii neguvernamentali/ ONG-uri și asociațiile locale. Pentru fiecare dintre părțile interesate, descriem rolul lor în sprijinirea/ prevenirea incluziunii romilor pe piața muncii (provocări-cheie), în timp ce în partea a doua subliniem ce trebuie făcut sau schimbat pentru a avea rezultate mai bune (domenii de intervenție).

Provocări și domenii de intervenție

Care este provocarea cheie în implementarea cu succes a drepturilor omului, a drepturilor sociale, a măsurilor în educație și pe piața muncii? În 2011, Comisia Europeană a adoptat o comunicare care impune elaborarea strategiilor naționale de integrare a romilor, detaliind politicile și măsurile concrete care trebuie luate  În realitate însă progresul este limitat în politicile sociale, economice și de mediu pentru crearea de locuri de muncă și pentru incluziunea socială.  Problema este că presiunile pozitive sunt frânate de creșterea autonomiei și de tehnologiile IT avansate, care conduc la o cerere mai mică de forță de muncă, mai ales slab calificată.

Studiul regional evidențiază rolul-cheie al primăriilor. Dacă conducerea unui oraș sau a unui sat este pro-activă, putem vedea abordări destul de progresive. Cu toate acestea, există cazuri documentate în care atitudinea părtinitoare și/ sau pasivă a conducerii față de inițiativele de dezvoltare a blocat practic inițiativele locale și a împiedicat progresul.

Abordările pro-rome nu sunt, în general, populare în rândul populației majoritare, iar prejudecățile/ stereotipurile predomină în mass-media tradițională și social media. Chiar și principalele partide politice profită de abordări populiste de genul  "mâinii de fier", exprimate prin apeluri de a-i penaliza și disciplina pe cei săraci, în special pe romi. Numai prin exemple și împărtășirea bunelor practici putem anticipa producerea unei schimbări.

Există multe alte potențiale direcții de intervenție. Începutul este abordarea prejudecăților/stereotipiilor la adresa minorității romani.  Ele sunt foarte răspândite și sunt prezzente în școli, oficii de muncă, primării și ale instituții publice. Adresându-se în mod special angajatorilor, medierea între întreprinderi și angajați reprezintă o prioritate. Angajatorii mari, dispuși să ofere locurile de muncă romilor, ar trebui să sprijine mediatori din sfera neguvernamentală, care să lucreze în comunitățile de romi și cu persoane în mod indiviual pentru a-i ajuta pe romi să depășească obstacolele cu care se confruntă în accesarea unui loc de muncă.

Ce urmează?

Rolul cheie în abordarea problemei șomajului romilor îl au instituțiile și serviciile publice. Aici ne concentrăm mai ales asupra statului, a primăriilor și a actorilor neguvernamentali.

Diversitatea este o valoare fundamentală a Uniunii Europene. Primăriile, companiile și organizațiile care recunosc și valorifică diversitatea ca pe o strategie de dezvoltare sau de afaceri punând omul pe primul loc, indiferent de sex, rasă, vârstă, religie, preferințe sexuale sau dizabilități fizice, sunt avantajate pe termen lung. Discriminarea grupurilor vulnerabile, în special a romilor, contribuie la accentuarea inegalității și marginalizării și la multiplicarea problemelor, nu la soluționarea lor.

Studiul original, apărut în limba engleză veți găsi aici: http://www.interreg-danube.eu/news-and-events/project-news/1710