Interviu în legătură cu programul Inițiere în sport, partea a V-a: Kertész Zoltán, antrenor hochei

Kertész Zoltán, antrenor hochei

– Educație sportivă sub formă de joacă –

Programul pentru copii Inițiere în sport din Arena Sepsi Sfântu Gheorghe a început la 2 octombrie, și este extrem de popular și astăzi. În seria noastră dorim să prezentăm antrenorii care se ocupă cu copii. În prima parte a seriei am discutat cu antrenorul de baschet Dombi Szabolcs; în cea de a doua parte am vorbit cu un alt antrenor de baschet, Kovasch Norbert, iar apoi a urmat Farkas Zsuzsa; în cea de a patra parte, l-am întrebat pe Kernászt Huba, președintele Clubului de Hochei Pinguinii Regali despre acest program, iar acum discutăm cu un alt antrenor de hochei, Kertész Zoltán, originar din Gheorgheni, care se ocupă acum cu pregătirea sportivă a copiilor din Sfântu Gheorghe.

Foto: Vargyasi Levente

De când ai această meserie, cum ai devenit antrenor?

-     Sunt antrenor de doi ani. În urmă cu doi ani m-am lăsat de sportul profesionist, deoarece eu am fost un hocheist profesional timp de aproape 20 de ani, în echipa de adulți. Am participat în tot ce înseamnă hochei în țară, am fost campion național cu echipa națională, am câștigat și cupa. 

Ce fel de experiențe ai de când a pornit programul?

-    Eu provin din domeniul hocheiului, și la început și programul a fost anunțat pentru predarea de patinaj. Apoi s-a schimbat un pic noțiunea, dar mă bucur, este mult mai bine astfel. Ceea ce facem acum nu este antrenament, este mai degrabă predare, aici încercăm să învățăm mai mult cultura mișcării, decât un sport anume. Experiențele mele de până acum dovedesc că este o nevoie imensă pentru acest program, se desfășoară în mai multe locuri de mai mulți ani. Stilul de viață lipsit de mișcare, pe care-l ducem dăunează sănătății adulților cât și copiilor, dar în cazul copiilor se mai adugă și faptul că datorită lipsei mișcării, subdezvoltați, au probleme cu coordinația, și sunt în mai mare pericol de a deveni obezi.

Mai mulți au menționat lipsa de mișcare, ca și o problemă în viața copiilor. Cu ce a fost mai ușor generației tale sau a părinților tăi?

-    Pe vremuri am avut un stil de viață diferit, am avut posibilități diferite. Terenurile de joacă, timpul petrecut în aer liber au definit dezvoltarea prin mișcare a copiilor de atunci. Până copii au ajuns să facă vreun sport, deja au încercat multe lucruri. Terenurile de joacă pot fi numite și un fel de selecție pentru sport. În prezent trebuie să substituim aceste terenuri de joacă. Dacă copilul realizază la 10 ani ce sport dorește să facă, să nu-i fie deja prea târziu. Acest lucru este introducerea în sport, este un program care funcționează în mai multe țări, trebuie doar să-l continuăm și sigur vom avea rezultate.

Ai văzut rezultate, dezvoltări evidente de când ați început acest program?
-    Desigur, deja după câteva săptămâni se pot simți diferențe evidente. Ceea ce a părut un haos, o harababură la început, până în prezent a devenit ceva curat, și copii înțeleg logica orelor de sport, legăturile dintre lucruri, merge mult mai bine tuturor.

Ne poți spune o poveste haioasă, la care te gândești cu drag, o experiență cu copii, de când a început acest program?
-    Inițial, acest program a fost anunțat pentru școli și grădinițe ca fiind un curs de patinaj, astfel copiii au venit cu această așteptare.  Era un copil, care la sfârșitul primei sesiuni, a venit la mine și mi-a zis, că ” atât de bine e aici, mai vin la patinaj și altă dată”.