Interviuri cu antrenorii programului Inițiere în sport – capitolul III.: Farkas Zsuzsanna, profesoară de educaţie fizică și sport

Farkas Zsuzsanna, profesoară de educaţie fizică și sport

- Educaţia sportului într-un mod agreabil -

Programul Inițiere în Sport, dedicat copiilor a început  pe data de 2 octombrie la Arena Sepsi din Sfântu Gheorghe și de atunci se bucură de o mare popularitate. În serialul nostru dorim să prezentăm antrenorii care se ocupă cu acești copii. În prima parte am purtat o discuţie cu antrenorul de baschet, Dombi Szabolcs, în partea a doua am stat de vorbă tot cu un antrenor de baschet, Kovasch Norbert, iar în cea de-a treia parte am avut o întâlnire cu o profesoară de educaţie fizică și sport, cu Farkas Zsuzsa.

Zsuzsa și-a terminat studiile universitare la Facultatea de Educaţie Fizică și Sport din cadrul Universităţii Transilvania din Brașov, activând ulterior ca și profesoară de educaţie fizică și sport, iar în urmă cu doar câteva săptămâni și-a început cariera de „anternor ”cu copiii mici.

 
Foto: Vargyasi Levente

Aceasta este prima ta experienţă în calitate de anternor, ai început această carieră direct cu cei mici?

- Până acum am lucrat ca și profesoară de educaţie fizică și sport, însă nici acum nu m-aș numi un antrenor, deoarece ceea ce facem aici este mai degrabă un supliment la ora de educaţie fizică, decât antrenament, în sensul că nu există o tematică exactă a întâlnirilor noastre, ci mai exact o pregătire fizică generală.

Având în vedere faptul că ai ajuns aici lăsând meseria de profesor și te afli la început, care este cea mai semnificativă provocare pentru tine?

- Din nefericire în zilele noastre urmărim un mod de viaţă sedentar, iar acest lucru, vrând-nevrând are un efect negativ și asupra copiilor noștri, deoarece ei urmează modelul pe care îl văd și acasă. Cea mai semnificativă provocare o reprezintă faptul că putem să le arătăm o alternativă, o oportunitate pentru felul în care, de exemplu, ei își pot petrece timpul liber într-o după-amiază, sperând să putem reduce astfel timpul petrecut în faţa ecranului.

Spuneai că sunt doar câteva săptămâni de când lucrezi aici la Arenă, în cadrul acestui program. Ai putea să ne relatezi o poveste drăguţă, amuzantă sau impresionantă legată de acest tip de muncă, care ţi-a rămas în memorie de când ţi-ai început activitatea?

- Nu am  o poveste concret amuzantă, însă copii îmi spun în fiecare zi lucruri drăguţe, dulci, care nu au cum să nu-mi rămână în memorie. De cele mai multe ori spun că „vai, ce mult îmi place Arena” sau că aceasta este cea mai plăcută joacă.

Ce îţi place cel mai mult în acest tip de muncă?

- Îmi place să fiu printre copii și să lucrez cu ei. Cel mai plăcut sentiment este acela când reușești să îi faci să zâmbească, și nu numai, deoarece este la fel de plăcut și ceea ce ei ne oferă nouă. Sunt atât de veseli și emană o energie pozitivă incredibilă.

Foto: Vargyasi Levente