Interviuri cu antrenorii programului „Inițiere în sport” – capitolul II: Kovasch Norbert
Kovasch Norbert, antrenor de baschet
– Educaţia sportului într-un mod agreabil –
Programul „Inițiere în sport” dedicat copiilor a început pe data de 2 octombrie la Arena Sepsi și de atunci se bucură de o mare popularitate. Data trecută am participat la ora de dimineaţă a preșcolarilor, iar acum dorim să prezentăm antrenorii care se ocupă cu acești copii.
În prima parte a acestui serial de interviuri vi l-am prezentat pe Dombi Szabolcs, antrenor de baschet, iar în a doua parte ne vom întâlni tot cu un antrenor de baschet, Kovasch Norbert, care și-a început cariera de antrenor exact după terminarea studiilor.
Norbert a terminat Facultatea de Educaţie Fizică și Sport a Universităţii Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca în 2017, după care s-a reîntors acasă și în toamna acestui an a devenit unul dintre antrenorii care se ocupă acum cu copiii mici din Sfântu Gheorghe.
Foto: Vargyasi Levente
Aceste sesiuni pe care le aveți cu copiii, cât de mult se axează pe baschet, mai ales că timp de 14 ani ai fost și tu jucător profesionist?
– Nu se axează pe baschet deloc. Nu vrem să-i educăm la un singur sport, noi dorim numai o inițiere în sport. Vrem ca aceşti copii să iubească sportul, să se simtă bine pe un teren de sport, să se obișnuiască cu mișcarea.
Ce s-a schimbat față de începuturile acestui program, de ce îți place să faci această muncă?
– Cred că noi ne-am obișnuit mai ușor decât copiii (râde), dar văd schimbări semnificative și în cazul lor. Un exemplu este legat de spălarea mâinilor și a feței. La început, asta era o noutate, acum, după antrenament, vin copiii cu prosoape să mergem să ne spălăm pe mâini și pe față. Pe mine m-au motivat două lucruri: primul era munca cu copiii, iar al doilea era experiența de antrenor. Chiar și când eram jucător, m-a interesat cealaltă parte a sportului, cum e să fii antrenor. Iar când la facultate mi-a devenit clar că n-o să am o carieră de jucător, a fost evident că o să devin antrenor.
Tu, ca fost jucător, acum antrenor din Sfântu Gheorghe, cum apreciezi oportunitățile de sport din oraș și ce crezi, ce fel de schimbări a adus Arena Sepsi în viața orașului?
– La Sfântu Gheorghe întotdeauna au fost multe posibilități pentru sport. Datorită asociațiilor de sport, am avut aici fotbal, baschet, hochei, tenis, ping pong. Dar pentru copii atât de mici nu prea a fost nimic. Acum e foarte bine că avem această posibilitate de a-i mobiliza puțin, ca ei să se obișnuiască mai devreme cu mișcarea, astfel vor iubi și sportul mai devreme.
Foto: Vargyasi Levente
Ne poţi spune o poveste drăguţă, plină de umor, care este memorabilă pentru un anume motiv?
– Poveștile mele de acest fel sunt legate de faptul că copiii mă recunosc pe stradă. M-am întâlnit cu o familie în cinematograf, aud copilul spunându-i mamei, că uite mami, acolo-i antrenorul. Mama sa nici nu l-a crezut la început, a spus că sunt prea tânăr să fiu antrenor. Sau ne întâlnim pe stradă, copiii zic cu voce tare, uite, acolo vine domnul antrenor. Asta e o parte foarte frumoasă a acestei munci.
Ce îţi place cel mai mult în a fi antrenor, care este cea mai mare provocare?
– Provocarea cea mai mare este să nu ne obosim psihic. Dar când vezi succesul copiilor, bucuria lor, asta este cea mai mare satisfacție, atunci nu mai simți oboseala, e cea mai bună parte a zilei.
Foto: Vargyasi Levente