Imagini memorabile de la pulzArt – Festivalul de arte contemporane a luat sfârșit

Cea de-a 4-a ediție a festivalului pulzArt, care a avut loc începând cu joi după-amiază până duminică seara, s-a desfășurat în spiritul Anului imaginii – an tematic de încheiere a programului Sfântu Gheorghe – Capitala Culturală a Ținutului Secuiesc. La capătul ciclului, după abordarea contemporană a muzicii și a literaturii, a teatrului și jocului și a tradițiilor, festivalul ce a analizat tematica imaginii omniprezente, a încheiat frumos cercul definit de anii tematici, și în același timp a oferit o felie bogată din eforturile artistice contemporane ce nu mai fusese văzută până acum în Ținutul Secuiesc.

Programul ediției din acest an a festivalului a fost încadrat între concertele a două formații inovatoare în categoria lor, astfel că festivalul a fost inaugurat  de concertul celor de la Hidden Orchestra, o formație ce dintr-un proiect studio inedit s-a transformat într-o formație ce cântă live. Concertul de încheiere a fost susținut de duo-ul suedez-britanic Hang Massive, oferind un spectacol plin de efecte vizuale și audio, datorită bateriilor „sonore” extraordinare, inventate de doar 15 ani.

Rabóczky Judit Rita, talentul promițător al generației tinere de sculptori din Ungaria s-a prezentat pentru prima oară la Sfântu Gheorghe, aducând instalația de sculpturi intitulată Danse macabre, ce încă poate fi vizitată în Ceainăria Tein. Expoziția de grup Fiii și fiicele lui Brâncuși. O intrigă de familie este găzduită de Spațiul Expozițional de Artă Contemporană MAGMA. Scopul instalației nu este acela de a-l comemora pe artistul renumit, ci dimpotrivă, pornește pe urmele unei opere de viață ”uzurpate”. Expoziția a fost asociată a doua zi cu un atelier de creativitate, și anume, cei interesați au putut urmări demonstrația lui Dan Acostioaei în care a pictat o icoană cu chip de Brâncuși.

Imediat ce publicul intră în prima sală în care sunt expuse afișele poloneze contemporane, simte și își dă seama de ce arta afișelor poloneze este atât de renumită. Vernisajul PlakatFest ce a avut loc vineri după amiază în Casa cu Arcade este heraldul celei de-a patra ediții a Bienalei de Grafică din Ținutul Secuiesc, fiindcă materialul expoziției a ajuns la Sfântu Gheorghe cu ajutorul unuia dintre membrii juriului, dr. Kaja Renkas, artist grafic, colaborator al Institutului de Artă din cadrul Universității din Silezia din Katowice.

Fenomene teatrale
Spectacolul intitulat The Icebook, care de fapt este o carte pop-up cu actori vii și proiecții audiovizuale, a fost susținut de mai multe ori în cadrul pulzArt. Senzația unui vis cristalin, o precizie înfiorătoare din partea creatorilor, soții McGuire care și ei au fost prezenți la festival.

Proiectat pe un tiul imens, desenat și animat în direct, oferind un aspect vizual excepțional, dând dovadă de soluții stilistice și tehnice impresionante, spectacolul a reprezentat Minunile nopții, poezia vizionară a lui Weöres Sándor, în interpretarea a doi actori-dansatori, membri ai formației Tünet Együttes.

Producția de jonglerie cu foc ce a avut loc vineri și sâmbătă seara în piața centrală i-a atras și pe mulți orășeni, pe lângă participanții festivalului. Spectacolul celor de la Flame Flowers (Ungaria) se încadrează undeva între categoria divertisment și artă, ei specificând că nu sunt acrobați de circ dar nici dansatori de foc, ci se regăsesc undeva între aceste două categorii. Vorbim de o artă de spectacole contemporană unde, în afară de practica utilizării unor instrumente vizuale, trebuie să fii foarte conștient și atent în orice clipă.

Spectacolul „Între noi e totul bine” oferit de Teatrul Național București este o parabolă a stării de existență contemporane în care omul, sufocat de istorie, și mai ales de amintirile îngrămădite și încă neasimilate ale secolului al XX-a încearcă să-și trăiască viața. Publicul, la rândul său râde cu lacrimi. Tensiunea cauzată de antiteza dintre sensul textului și interpretarea actoricească persistă până la capăt: comedia va atinge o profunzime tragică.

În spectacolul de duminică seara a celor de la Subotica, intitulat „Trandafiri” am văzut un exemplu de coeziune a efectelor audio-vizuale ce creează o convenție unică. Un exemplu al unui teatru performativ, fizic și de arte plastice, al cărui limbaj l-am putut învăța în timpul de durată al spectacolului, pentru a-l deconstrui și apoi reorganiza sensurile lui.

O altfel de literatură
Dincolo de teoria literară și de definiția eului liric, relația față de clipă a lui Rakovszky Zsuzsa este demnă de respect: ființa ei emană înțelepciune, un fel de liniște, ce nu adoptă o poziție imediat, nu judecă – am aflat cu ocazia discuției despre operele și amintirile scriitoarei. „Dubla tencuire” a omului de litere  Bazsányi Sándor și a arhitectului Wesselényi-Garay Andor ne-a lăsat să conchidem că între cei doi a avut loc o colaborare cel puțin interesantă. În volumul de studii  despre spații și spații de text, cei doi autori au încercat să identifice operele literare care includ descrieri relevante din punct de vedere arhitectonic.

Nouă redactori ai portalului social-literar „Szem” au participat la festivalul pulzArt, iar prezentările lor care au deschis dezbaterile au fost organizate în jurul a trei subiecte. Întâi, au plasat fotbalul într-o nouă lumină, au discutat despre rolul social al sportului, după care au abordat conceptul violenței. Interesul față de cea de-a treia prezentare intitulată „Politici stradale” a subliniat că indiferent dacă vorbim despre un roman din secolul al XIX-lea sau despre pop-artul din secolul al XXI-a, este loc pentru o dezbatere despre relațiile dintre artă și mișcările sociale.
 

Întâlnirea scriitorului basarabean Alexandru Vakulovski cu publicul a reprezentat o noutate din punct de vedere al interferențelor culturale printre evenimentele de tentă literară ale pulzArt. Această întâlnire cu publicul nu s-a organizat în jurul unei publicații, ci a fost o discuție de portret, încercând a oferi o imagine de ansamblu despre cariera de până acum a scriitorului, publicistului, traducătorului și bloggerului.

Lansarea în cadrul pulzArt a romanului Éles scris de Potozky László a fost, practic, o premieră în Transilvania, întrucât cel de-al treilea volum al scriitorului originar din Miercurea Ciuc și în prezent stabilit la Budapesta a apărut anul trecut, însă acum a fost prima oară când a vorbit despre acesta în fața publicului autohton. La întâlnirea cu publicul ce a avut loc pe terasa ceainăriei Tein a vorbit nu numai despre geneza romanului ci și despre faptul că se simte atras de zonele rezidențiale cu blocuri atât din Amsterdam și Praga cât și din Miercurea Ciuc sau Sfântu Gheorghe. Cât despre romanul său actual în curs de redactare a mărturisit doar că este despre o revoluție din Europa Centrală și de Est.

Datorită contribuției Institutului Balassi avem posibilitatea să vedem o parte din operele de fotografie ale scriitorului Nádas Péter  (aflate în posesia Muzeului de Literatură Petőfi din Budapesta) în cadrul expoziției găzduită de Galeria Köntés. Cele 47 fotografii organizate în 7 categorii tematice urmăresc „drumurile luminii și umbrei” – de la fotografiile de reportaj realizate la începutul anilor șaizeci până la fotografiile minimaliste realizate în jurul anului 2000.

Clasici în instrumentație contemporană, am putea spune despre spectacolul de joi seara oferit de Bob és Bobék Orchestra, o formație compusă din doi slammeri și doi muzicieni talentați. Printr-o enigmă de neconceput simțim că Petőfi este iarăși al nostru. Cuvintele sunt cele vechi, iar pulsarea sensurilor acelor cuvinte devine contemporan. Fiindcă cumva, acești băieți sunt mișto, așa cum este mișto și această stare de „versuire de-a Petőfi”.

Pe Tóth Viktor nu a trebuit să îl prezinte nimeni publicului din Sfântu Gheorghe, întrucât saxofonistul a concertat deja de mai multe ori în oraș cu mai multe formații. În cadrul pulzArt, acum a oferit un concert intim dar incendiar publicului festivalului împreună cu formația sa  Bird Food Market.

Magie cu imagini
În special copiii au fost încântați de atelierul de pictură cu lumini susținut de artistul plastic Váncsa Domokos, ce mai degrabă ne-a amintit de un truc magic, atât de mult i-a uimit și impresionat pe participanții cei mai tineri. Artistul și-a inițiat publicul în lumea fotografiilor realizate cu expoziție lungă, după care copiii au putut încerca și ei aceste magii la subsolul  Spațiului Expozițional de Artă Contemporană MAGMA.

Consecvență, repetiție, ritual și aprofundare au caracterizat atelierul de caligrafie de patru zile susținut de caligraful bucureștean Sorin Trăistaru. În fiecare dimineață și după-amiază, Balázs Zoltán i-a inițiat pe elevii de școală generală, respectiv pe liceeni în lumea minunată a realizării de animații, în cadrul unui atelier de trei zile. La început, copii au fost mai reticenți ca mai apoi să devină entuziasmați, iar părinții lor au dorit să afle când va mai fi o astfel de inițiativă.

Regizorul de filme de animație, Patrovits Tamás, teoreticianul de cinematografie Orosz Anna Ida și artistul vizual Balázs Zoltán au abordat și situația defavorizată a industriei de filme de animație din Europa Centrală. Din discuția lor am aflat că o jumătate din creațiile de animație din România sunt realizate de cetățeni români de etnie maghiară.

„De la New York până la pulzArt”
Programul din anul acesta a inclus două discuții de tip Artist Talk: cei care au fost întrebați de gazde despre modul lor de creație sunt ilustratorul de origine chineză și stabilit în Anglia, Shan Jiang, ale cărui ilustrații au putut fi colorate în piața centrală, și Dan Perjovschi, artistul plastic român de renume internațională.

Unul dintre cei mai renumiți artiști vizuali români a fost prezentat publicului în Hostel, unde a avut loc o discuție de două ore și jumătate, după ce timp de trei zile, acesta pictase pe un zid desemnat în acest scop în curtea Pensiunii Ferdinand. De altfel, Perjo își ilustrează universul său de gândire puternic vizual pe ziduri, geamuri, tavane, adică pe orice tipuri de suprafețe uitate și modeste, și asta într-un mod surprinzător de eficient.

Ilustrațiile lui pot fi văzute de la Sibiu până la Londra, Istanbul sau Tokyo, adică în prezent chiar „de la New York până la pulzArt”, în spații publice deschise. „Cred că am un public mai larg decât selecționata de fotbal” – a remarcat în timpul discuției.

În fiecare seara pe durata festivalului am putut urmări câte un video mapping show de 5 minute fiecare, proiectate pe fațada Colegiului Székely Mikó. Pictura virtuală de clădiri este munca lui Szabó Beáta, Kusztos Dávid, Răduțu Daniel și a echipei Tone Troopers. Instalația de pictură cu lumini vizibilă în fiecare seară pe fațada teatrului a fost asigurată de o echipă din Brașov, iar favoritul copiilor și al adulților jucăuși a fost seria de instalații „Piața centrală prinde viață”, realizată de Cora Dumitrescu, Bagoly Zsuzsa, Derzsi Dezső, Wegroszta László și Cristina Zaharia. În fiecare noapte în Clubul Doja a avut loc pulzArt session, elvețianul Frederick Robinson și britanicul Kaju fiind performerii emblematici ai ofertei de muzică electronică contemporană.