Autoreflectarea ca punct comun al reprezentaţilor teatrale

Teatrul maghiar prezent la Reflex3
prilej de autoanaliză şi reflexie a lumii contemporane
 
În cele zece zile ale festivalului, publicul a putut viziona spectacole importante din cultura teatrală maghiară. Spectacolul Opera Ultima, prezentat de Teatrul Maghiar din Novi Sad, are un scenariu inspirat din „Nunta lui Figaro“ şi „Bărbierul din Sevilla“ de dramaturgul Kata Gyarmati şi regizorul Kokan Mladenović. Vedem acte în alb şi negru, auzim arii şi song-uri – conform regizorului, urmărim o poveste despre cum se poate realiza o operă la cererea autorităţilor locale cu o trupă de teatru dramatic şi cum se poate face cultură de orice gen într-o ţară degradată şi needucată. „ În prima parte a spectacolului ne jucăm cu o comedie plăcută, fiind vorba despre „Bărbierul din Sevilla“, iar în partea a doua, folosind motivele şi astăzi valabile din „Nunta lui Figaro“, avem de-a face cu o confruntare fără compromis cu lumea contemporană aşa cum a făcut Beaumarchais cu ipocrizia epocii în care a trăit. (…) Pe mine nu mă interesează trecutul, ci Serbia de astăzi, care ne aminteşte într-un mod neplăcut de Franţa acelor ani. Este pământul muncitorilor disponibilizaţi, este pământul sărăciei, pământul unei minorităţi neruşinat de bogate şi a majorităţii flămânde. Ţara tabloidelor şi a relaţiilor tacite. Aceasta este partea întunecată a spectacolului, care foloseşte un limbaj cu totul diferit şi care vorbeşte pe un ton amar” – spune Kokan Mladenović. La întâlnirea cu publicul, actorii au povestit că cele două părţi ale spectacolului solicitau alt stil de joc, atât în limbajul formării caracterului, cât şi în starea actoricească găsită. În prima parte, era loc pentru orice joc grotesc, exagerat, pentru orice idee ce corela cu forma unei opere parodizate,  iar în partea a doua, au încercat să construiească o lume a personajelor înstrăinate, fără sentimente, care se trag din universul teatrului lui Bertolt Brecht.

Compania Pintér Béla din Budapesta este considerată unul din cele mai importante şi inovatoare ateliere de teatru independent din Ungaria. În cei 15 de ani de existenţă, autorul şi regizorul Pintér a prezentat spectacole cu piese precis construite, scrise special pentru actorii companiei, atrăgătoare şi pentru un public care de obicei nu merge la teatru. Pe scena Refelx3, compania a fost perzentă cu mult aşteptatul spectacol  Secretele noastre. Asociaţia Criticilor din Ungaria i-a acordat Premiul pentru cea Mai Bună Piesă din Noua Dramaturgie Maghiară a anului 2014, iar spectacolul a primit, tot de la Asociaţia Criticilor, şi Premiul Pentru Cel Mai Bun Spectacol al anului trecut. „ Piesa are două straturi, pe de o parte este o confruntare cu trecutul apropiat al Ungariei, fapt care lipseşte atât din teatru, cât şi din discursul public maghiar, pe de altă parte prezintă funcţionarea specifică a acestui sistem, vorbind prin tragedii personale despre colaboratori şi despre cei care au dat informaţii” – zice criticul de teatru Kovács Bálint.

Teatrul Naţional din Budapesta a prezentat, de Ziua Mondială a Teatrului, spectacolul Visul unei nopţi de vară în regia lui David Doiashvili. Piesa lui Shakespeare vorbeşte despre relaţia inedită dintre vis şi realitate, care de obicei este citită ca o uşoară şi veselă feerie, simplificând astfel interpretarea dramatică. Regizorul din Gruzia spune că umorul şi seninătatea îşi au rolul lor specific în piesă, dar totuşi el poate fi prezentat numai împreună cu drama sentimentelor schimbătoare ale oamenilor. Personajele din Visul unei nopţi de vară trec printr-o iniţiere între graniţa visului şi a realităţii. La întâlnirea cu publicul, actorii au vorbit despre interpretarea personală a piesei de către regizorul Doiashvili, care a pus în scenă piesa de mai multe ori, ajungând la straturi din ce în ce mai profunde. Spectacolul a avut premiera în vara anului trecut la Festivalul Shakespeare din Gyula, Ungaria, după care a fost jucat în Teatrul Naţional din Budapesta, unde scena este una dintre cele mai echipate din punct de vedere tehnic. Varianta văzută la Reflex3 a fost deosebită, a avut o formă tehnică mai simplă şi a pus mai mult accent pe actor – au subliniat oaspeţii teatrului din Ungaria.
 

Viziunea regizorilor români
Cafeaua şi omul „măcinat“
 
Moliendo Café prezintă scenete din viaţa care se intersectează mulţumită cafelei. Dar leagă şi teatrele – fiind vorba de un spectacol realizat  prin colaborarea Teatrului German de Stat şi Teatrului Maghiar de Stat „Csiky Gergely” din Timişoara.  Nu are la bază o piesă scrisă. Este mai degrabă un spectacol construit din improvizaţiile făcute cu actorii timp de două luni, improvizaţii la care renumitul regizor Silviu Purcărete a dat numai teme cum sunt cafeaua sau teatrul: „Cafeaua, ca şi teatrul, sunt două gratuităţi absolute şi indispensabile – adică nu folosesc la nimic, dar toată lumea le foloseşte”.  În cadrul spectacolului, aproape toţi membrii celor două trupe sunt implicaţi în scenele compuse din multă mişcare şi dans, din serbare şi mâncare. Coreografia ne dă forme care contrapunctează haosul, instinctele, păcatele şi frustrările reprimate. Apar motivele şi temele specifice lumii lui Purcărete: abundenţă, înfulecare, mese, pălării, costume negre şi măşti cu cap de porc. O altă latură particulară a spectacolului este că lucrează cu materiale vii: carne, fructe, frişcă, tiramisu, cafea, ceapă care adaugă pe lângă vizual şi simţurile gustative, tactile şi olfactive. „Este spectacolul contrastelor, din care se reflectă sincera pasiune pentru meseria noastră.  Nu sunt dialoguri tradiţionale. Ceea ce vedem este pasiunea pentru joc. Şi, bineînţeles, este şi cafea.” – spune directorul Teatrului Maghiar de Stat „Csiky Gergely” din Timişoara,  Balázs Attila.
 
Teatrul Odeon din Bucureşti a sosit la Festivalul Reflex3 cu spectacolul Contra Democraţiei, care a fost inclus de Observatorul Cultural printre cele mai bune spectacola ale anului 2014. Maestrul absurdului din teatrul român, Alexandru Dabija, a ales cea de-a treia piesă din trilogia lui Esteve Soler, un tânăr scriitor catalan. Spectacolul, construit din scenete individuale, conturează o democraţie discreditată, surprinzând falsitatea sistemului, şi parcurge în acelaşi timp drumul grotesc şi absurd de la naştere până la moarte. Contra democraţiei este contra tot. În prima scenetă, vedem că femeia şi bărbatul sunt capabili să conceapă copilul, dar se naşte un monstru ce se va hrăni cu proprii părinţi. La sfârşitul spectacolului, copilul nedorit, care împlineşte 18 ani, este ucis de părinţii săi. Printre aceste două scene, sunt inserate aletele în care vedem o lume brutală de business şi politică, scene agresive, unde diferenţele culturale nasc extremisme, şi ne întâlnim cu o situaţie absurdă: când nimeni nu ştie ce urmează după numărul şase. La întâlnirea cu publicul, actorii au povestit că, la Bucureşti, tinerii în special răspund pozitiv la mesajul transmis de spectacol. Fiind pe scenă, ei nu simt şocul dat de spectacol prin lumea prezentată, dar admit că, în viaţa privată, realizează cât de subţire este graniţa dintre comportamentul paşnic şi cel agresiv. Actriţa Oana Ştefănescu a povestit că a venit cu mare dragoste la Sf. Gheorghe deoarece aici şi-a început cariera.

Până în ultima zi de Reflex3, 31 martie, publicul poate să urmească spectacolul Kampf prezentat de M-Studio, care este singura trupă de dans contemporan din Ardeal, respectiv un concert de formaţia din Berlin Rotfront. Festivaul se încheie marţi, cu mult aşteptatul spetacol Miranda, în regia renumitului lui Oskaras Koršunovas din Lituania.

Vă invităm pe siteul festivalului www.reflexfest.ro, unde găsiţi zilnic texte noi despre specatcole, respectiv cronici scirse de participanţii atelierului In Between Reflexions.