Rolul administraţiei publice locale în gestionarea proceselor de migraţie

Delelgaţia Consiliului Local al Municipiului Sfântu Gheorghe a participat, în perioada 19 – 20 septembrie, la întâlnirea organizată la Belgrad, din cadrul proiectului „SEEMIG – Gestionarea migraţiei şi a efectelor sale în Europa de Sud – Est”.

Scopul proiectului SEEMIG, coordonat de Institutul Central de Statistică al Ungariei, este acela de a furniza date concrete legate de procesele de migraţie, pieţei forţei de muncă şi demografice din Sud – Estul Europei, cât şi întărirea capacităţii administraţiei publice centrale, locale şi a factorilor de decizie politici, de a elabora şi implementa politici şi strategii de gestionare a proceselor de migraţie, şi de culegere eficientă a datelor.

Durata proiectului este de 30 de luni, acesta se va încheia la data de 30 noiembrie 2014.

Partenerii implicaţi în proiect sunt institute de cercetare, universităţi, institute de statistică, cât şi autorităţi publice locale din opt state (Austria, Bulgaria, Italia, România, Serbia, Slovacia, Slovenia, Ungaria) şi parteneri cu statut de observatori din alte trei state (Albania, Georgia, Ucraina). Alături de Consiliul Local al Municipiului Sfântu Gheorghe, din ţară mai participă la program Consiliul Judeţean Harghita şi Institutul Naţional pentru Studierea Problemelor Minorităţilor Naţionale, din Cluj Napoca.

Vorbitorii de la conferinţa organizată în capitala Serbiei au prezentat rapoartele naţionale cu privire la migraţie, a ţărilor partenere, sursele care stau la dispoziţie pentru culegerea de date empirice, cât şi obstacolele care stau în calea utilizării concomitente, transparente şi cât mai eficiente a diferitelor baze de date, acestea devenind, într-o oarecare măsură,  inutilizabile. În cadrul Uniunii Europene, migraţia devine din ce în ce mai greu de detectat, datorită trecerii uşoare a frontierelor statelor membre, iar datorită imperfecţiunilor sistemelor de înregistrare, este foarte greu de estimat cu exactitate dimensiunea procesului de migraţie.

Ca şi exemplu, putem menţiona faptul că, în timp ce România are cunoştinţă de un număr de 15.520 de cetăţeni români care au migrat în Italia, în perioada 2001 – 2010, statul italian are în baza de date 797.595 de cetăţeni români înregistraţi, dar similare sunt diferenţele dintre bazele de date şi cu Spania sau Germania.

Acest grad ridicat de incertitudine face imposibilă dezvoltarea pe termen mediu – lung a strategiilor şi a politicilor, atât pentru autorităţile ţării de unde pleacă, cât şi pentru cele ale ţărilor gazdă, căci acestea nu se bazează pe date reale.

Dinamica pieţei unice a forţei de muncă de pe continentul european va mai fi determinată, o lungă perioadă de timp, de decalajul dintre economiile occidentale dezvoltate şi statele din Estul Europei. Unul din cele mai importante articole de export ale  zonei noastre mai restrânse este forţa de muncă înalt calificată, în schimb mare parte dintre emigranţi este nevoită să ocupe poziţii inferioare nivelului de pregătire, la exodul de materie cenuşie putându-se asocia şi o pierdere de inteligenţă, la scară largă.

Gradul ridicat de migraţie îşi face simţit efectul în numeroase domenii. Sistemul de asistenţă socială devine încărcat, apare lipsa forţei de muncă în multe regiuni, şi scade capacitatea de reproducere a societăţii. Marea majoritate a emigranţilor face parte din categoria de vârstă cuprinsă între 25 – 34 de ani, iar lipsa acestor persoane este foarte resimţită de statele de unde pleacă.

La ora actuală, se pare că teoria vociferată de sociologii şi demografii români, cu privire la migraţia circulară, nu stă în picioare, căci mare parte a emigranţilor români nu are nici cea mai mică intenţie de a reveni în ţară. Dintre toate ţările Uniunii Europene, ţara noastră are cea mai mică rată a natalităţii, echilibrul demografic fiind, de ani de zile, negativ. În acest sens, Ţinutul Secuiesc are realizări mai bune decât media la nivel naţional, şi de ani de zile, dorinţa de emigrare arată o tendinţă descendentă.

Proiectul SEEMIG a reuşit să atingă obiectivele stabilite până acum, în ceea ce priveşte cercetarea procesului de migraţie, iar în perioada următoare, partenerii vor pune accent deosebit pe partea de implementare practică, adică dezvoltarea şi elaborarea de politici şi strategii legate de migraţie, având la bază totalitatea informaţiilor existente şi schimbul de cunoştinţe.

În perioada rămasă, partenerii implicaţi (autorităţile publice locale şi regionale, organismele profesionale, ministerele) se vor pregăti de evaluarea şi gestionarea migraţiei, prin mese rotunde şi diferite training-uri.