Discursul primarului Antal Árpád András cu ocazia comemorării zilei de 15 Martie

După întâmplările tulburi, care ne-au încercat greu în ultimele luni, este bine să fim din nou împreună şi să sărbătorim împreună ziua naţională a maghiarilor, 15 Martie.

Salut cu drag oaspeţii noştri, vice prim-ministrul Ungariei, domnul Semjén Zsolt, consulul Ungariei de la Miercurea Ciuc, Zsigmond Barna şi istoricul Egyed Ákos. Bine aţi venit la Sfântu Gheorghe!

Doamnelor şi domnilor, stimată comunitate în sărbătoare!

Avem în spate o perioadă grea, dar această perioadă a fost o ocazie bună pentru a demonstra că membrii comunităţii noastre pot lupta pentru ceea ce este important pentru ei, dacă este nevoie.

În cazul atacurilor care au vizat simbolurile noastre – de către cei care nu consideră importantă convieţuirea paşnică, ci încing oamenii unii împotriva altora – am reuşit să ne apărăm. Acest lucru nu l-am reuşit eu, sau alţi primari daţi în judecată şi ameninţaţi, ci l-a reuşit comunitatea, l-au reuşit cei din Sfântu Gheorghe, cei din judeţul Covasna, care şi-au ridicat vocea când a venit vorba de luarea unor drepturi primare care ne aparţin. Acest lucru ascunde puterea noastră, aceasta este forţa noastră, că suntem capabili să ne unim în clipele critice şi avem curajul de a apăra ceea ce pentru noi este important. 
Doamnelor şi domnilor!

Viitorul nu poate fi construit pe frică.

Frica pune oamenii în lanţuri şi împiedică munca constructivă. Ținutul Secuiesc însă are nevoie de muncă constructivă pentru a se putea dezvolta. Avem nevoie să simţim că trăim în siguranţă pe pământul natal şi că suntem capabili de crearea unui viitor sigur aici, unde ne-am născut şi unde trăim. Ne-am săturat de faptul că pentru România suntem buni doar atunci când vine vorba de plata impozitelor, sau atunci când câştigăm medalii olimpice pentru această ţară. Vrem ca niciodată să nu simţim că nu suntem doriţi în această ţară, că simbolurile noastre sunt refuzate, că suntem împiedicaţi în a ne exprima în limba maternă. Suntem o parte valoroasă a acestei ţări şi ne dorim ca majoritatea să ne respecte. În ultima perioadă am auzit de prea multe ori să plecăm de aici dacă dorim să ne arborăm simbolurile şi să le folosim în altă parte. De prea multe ori am auzit că dacă dorim ca limba maghiară să fie limbă oficială regională, dacă dorim autonomie, să plecăm de aici. Să fie clar pentru toată lumea: Nu plecăm nicăieri! Nici în Mongolia, nici în Ungaria! Acesta este pământul nostru natal, aceasta este şi ţara noastră. Și avem dreptul de a ne arbora steagul! Avem dreptul să ne folosim limba maternă, avem dreptul la autonomie!
Noi ne dorim să putem trăi şi munci fără a fi deranjaţi. Vrem să ne creăm propriul destin şi dorim să construim pentru copiii noştri un viitor în care merită trăit. Contează ceea ce lăsăm în urma noastră. Nu e tot una dacă suntem creatorii vremurilor în care trăim, sau doar persoane care trăiesc aceste vremuri. Nu e tot una dacă suntem capabili să luptăm pentru tot ceea ce în opinia noastră este dreptul nostru, sau lăsăm ca alţii să tragă liniile graniţelor de regiuni după bunul lor plac cu scopul de a sparge puterea comunităţii noastre cu scopul ca într-un final să ne asimileze.

Puterea şi mass media centrală vorbeşte despre faptul că nu suntem capabili să ne întreţinem, că nu suntem viabili, că din punct de vedere economic depindem de mila statului român. Aceste vorbe vin de la acel stat român, a cărui cea mai mare investiţie în oraşul nostru din ultimii 23 de ani a fost construirea sediului Jandarmeriei, iar investiţia de acum este construirea noului sediu al Poliţiei. Vă întreb pe dumneavoastră: de asta avem noi nevoie? Acestea vor duce la dezvoltarea regiunii noastre?

Sărăcia din Ținutul Secuiesc este un mit fals, care pune la îndoială voinţa noastră de a crea, cunoaşterea noastră, pune la îndoială faptul că noi suntem oameni care muncesc din greu şi au rezultate! Respingem cu fermitate acest mit fals! Să ni se încredinţeze administraţia Ținutului Secuiesc, iar în decurs de 10 ani vom arăta rezultate remarcabile!

Știu că greutăţile de zi cu zi, familia, locul de muncă înseamnă o povară mare pentru noi toţi. Știu că pe lângă problemele cotidiene este foarte greu să ducem în spate şi povara comunităţii. Dar noi avem o misiune pe care trebuie să o îndeplinim! Istoria ne-a impus ca în secolul XXI suntem nevoiţi să apărăm din nou Ținutul Secuiesc de la fărâmiţare, de la asimilare, de la distrugere. În alte condiţii, cu alte mijloace, dar misiunea este aceeaşi.

Doamnelor şi domnilor, dragi prieteni!

Să avem încredere în sine şi să nu ne fie teamă de nimeni! Să nu ne descurajeze faptul că puterea are o majoritate de 70%. Să ne aducem aminte de faptul că la regionalizarea din 1968, când au încercat de asemenea să ne fărâmiţeze pământul natal, am avut de-a face cu un dictator, pentru care nimic nu a fost sfânt, şi care nu a avut o majoritate de 70%, ci a luat el singur decizii în ceea ce priveşte problemele statului.

Dacă atunci, dacă în 68 nu ne-a fost teamă de Ceauşescu şi dictatura comunistă, atunci acum de ce să ne fie teamă? Dacă atunci am reuşit să ne opunem planului ca judeţul şi oraşul nostru să aparţină de Braşov, vom reuşi şi acum. Pentru acest lucru avem nevoie să fim uniţi şi curajoşi.

Dumnezeu să păzească Ținutul Secuiesc!

Foto: Henning János